Cum putem afla daca cel de langa noi, care ne promite marea, luna si stelele de pe cer, este sau nu sufletul nostru pereche? Va primi daruirea noastra ceva la schimb? Este dragostea un troc: cat dau si cat primesc?…

Am o buna prietena care este vesnic indragostita. Azi e Bogdan, maine e Mircea, poimaine Dan, si tot asa. De fiecare data imi spune ca El e alesul, e sufletul ei pereche. Si de fiecare data vine cu inima in palma cerandu-mi s-o coplesesc cu mangaieri pentru ca El a promis mincinos, a stiut doar sa ceara fara a oferi decat imbratisari arzatoare si iuti.

Iar intr-o buna zi, cand aveam sufletul pustiu si vorba aspra, m-am apucat sa-i tin fetei discursuri de genul: este de prisos sa te joci cu viata ta, este timpul sa iei o pauza si sa te impaci cu tine insati, sa nu-ti mai fii indiferenta…

Si atunci uimita, cu ochii mari si plini de lacrimi, dar fara urma de ironie sau dezamagire mi-a soptit: “imi aud singuratatea in fiecare moment, cand viata trece, timpul se retrage si eu raman doar cu umbrele si luminile pe care le am. De cate ori ratacesc in aceste iubiri, am obligatia de a ma pastra vie, citita, frumoasa. Iubind, am transformat in lumina fiecare umbra pe care o purtam. Iar acum pricep ca o mare iubire, fie ea si fara rost, te poate salva de la singuratate, si de la greul drum printre ani.”

“Si cu iubirea adevarata cum ramane?”, am intrebat-o eu, usor surprinsa. A suspinat trist, cu subinteles: “Daca tu ai o relatie stabila si nu ai mai cunoscut pe nimeni inaintea lui, de unde stii ca el e sufletul-pereche? N-ai cunoscut nici dorul naprasnic, nici patima, nici lamentarea ca ai iubit fara folos.”

Si atunci am coborat pleoapele necunoasterii mele si am gandit la ce am. Oare intr-adevar sa fie El? Ma iubeste, ma ajuta neconditionat, aduce bani in casa, duce cainele la plimbare si nu mi-a promis niciodata luna de pe cer. Ar vrea doar sa-mi incununeze zilele cu bucurii.

Stau si ma gandesc, ce este mai de folos? Iubirile cu ape involburate si datatoare de speranta, dor si uneori deznadejde, traite poate prea intens, dar minunat – ca pe o scena, sau relatia calda, prieteneasca, fara suisuri si coborasuri ametitoare, insa plina de iubire si respect?

Si cine este de vina daca in fiecare El vedem sufletul nostru pereche? Teama de singuratate sau noi, femeile… Voi ce credeti?

femina.rol.ro