Suplimentarea cu vitamine si minerale la copii ramane una dintre cele mai discutate probleme de pediatrie. De la bebelus si pana la adolescent, in functie de perioada de dezvoltare, copiii au anumite nevoi vitaminice care sunt necesare pentru cresterea lor echilibrata. In general, alimentatia zilnica ar trebui sa furnizeze acesti nutrienti, insa, de multe ori, este necesara si suplimentarea, pentru a evita orice carenta.

La bebelusii hraniti artificial, cu diverse formule de lapte existente in comert, suplimentarea nu este necesara in cele mai multe cazuri, tocmai datorita faptului ca aceste formule au un continut ridicat de vitamine si minerale. Insa bebelusii alaptati exclusiv la san au nevoie, de obicei, de suplimentare. Astfel, pediatrul este singurul in masura sa evalueze necesarul de vitamine si sa prescrie doza zilnica recomandata fiecarui bebelus. La aceasta varsta sunt necesare, in special: fierul, fluorul, vitaminele A, C, D si vitamina K.

Copilul cu varsta cuprinsa intre 1 si 4 ani are nevoie de cantitati diferite de minerale si vitamine pentru dezvoltarea armonioasa a oaselor, a dintilor si a tesutului muscular. Insa la aceste varste copiii nu sunt foarte mancaciosi, spre disperarea mamicilor si a bunicilor, si, de aceea, suplimentarea este recomandata uneori de pediatru. De mare importanta in aceasta faza de crestere sunt: calciul, fierul si vitaminele A, C si D.

Prescolarii si scolarii mici, cu varste cuprinse intre 5 si 12 ani, au mari nevoi energetice si, deci, nutritive, insa apetitul, in general, este scazut, motiv pentru care alimentatia lor trebuie sa se bazeze pe mese cu portii mici si dense din punct de vedere nutritiv. Pediatrii recomanda in aceasta perioada de crestere: calciu, fier si acid folic.

Calciul

Rolul calciului in sanatatea oaselor, a muschilor si in coagularea sangelui este binecunoscut si necontestat. Sursa principala de calciu din alimente este constituita de produsele lactate, insa exista situatii in care nu se pot cosuma lactate (intoleranta la lactoza) sau cazuri in care absorbtia calciului alimentar este redusa si atunci se impune suplimentarea cu acest mineral.

Calciul se absoarbe la nivelul intestinului subtire, iar randamentul absorbtiei depinde de o serie de factori, cum ar fi pH-ul la nivel intestinal, cantitatea de vitamina D existenta in organism, nivelul de estrogen, forma si gradul de dizolvare a calciului administrat (citrat, carbonat, gluconat sau lactat). Varietatea suplimentelor cu calciu este extrem de mare si atunci este necesar ca medicul sa recomande tipul de supliment corespunzator nevoilor fiecarei persoane.

Carenta de calciu se manifesta prin hipocalcemie, care duce la decalcifierea sistemului osos si la tulburari ale sistemului neuromuscular. In acest sens se va impune un regim alimentar care sa fie bogat in alimente care aduc calciu utilizabil, dar care contin si ceilalti factori de nutritie cu rol in osteogeneza: fosfor, vitamina D, proteine. Calciul se gaseste in cantitate mare in branzeturi, lapte dulce, batut, iaurt, legume uscate, nuci, varza, conopida, portocale, patrunjel etc. Doza zilnica recomandata de calciu la copii variaza intre 0,4 si 1 g.

Fierul

Dintre minerale, tulburarile carentiale produse de fier sunt cele mai frecvente si apar in special in perioadele de crestere. Carenta de fier duce la tulburari caracteristice, scadere a cantitatii de hemoglobina, anemii sau tulburari metabolice. Laptele matern contine fierul necesar dezvoltarii armonioase a copilului pana la 6 luni, dupa care diversificarea alimentara sau suplimentarea trebuie sa furnizeze fierul necesar organismului in aceasta perioada de crestere.

Dozarea fierului este foarte importanta, intrucat nici excesul nu este recomandat, fierul fiind cunoscut ca un hepato-toxic. La copilul mai mare, dieta trebuie sa contina alimente bogate in fier: ficat, rinichi, inima, muschi, galbenus de ou, peste, fructe uscate, legume uscate, nuci, verdeturi (spanac, urzici, varza, patrunjel). La copilul mare, doza zilnica recomandata de fier este de 12 mg.

Fluorul

Fluorul este mineralul care ajuta la prevenirea cariilor la copii si adulti. In general, copiilor hraniti exclusiv la san nu li se recomanda suplimentare cu fluor, in special daca in apa curenta exista fluor. In Romania, fluorul existent in apa difera foarte mult de la o zona la alta a tarii si suplimentarea acestuia se va face doar la recomandarea pediatrului. Excesul de fluor poate avea un impact negativ in dezvoltarea ulterioara a danturii copilului

Vitamina A

La bebelusii alapati exclusiv la san se recomanda o doza de 1500 de unitati de vitamina A, pentru profilaxia carentei. Manifestarile carentiale apar atat la nivel oftalmologic, cat si la nivelul epiteliului (pielii) si al mucoaselor si se datoreaza fie aportului alimentar insuficient, cat si existentei unor disfunctii ale ficatului sau pancreasului.

La copilul de varsta mare, o dieta bogata in alimente care contin vitamina A si beta caroten (lapte, branza, galbenus, ficat, peste, spanac, rosii, morcovi, dovleac) poate preveni o astfel de carenta.

Vitamina C

Laptele matern nu contine vitamina C si de aceea pot aparea carente. Manifestarile carentiale se produc deseori, fiind vorba nu de tulburarea majora, care este scorbutul, ci de numeroasele manifestari minore: astenie, hipotensiune, tulburari metabolice generale, tulburari vasculare, ale capilarelor si oaselor, scaderea imunitatii organismului. Cele mai bune surse de acid ascorbic sau vitamina C sunt: agrisele, macesele, coacazele, capsunele, citricele, ardeiul rosu si verde, varza, rosiile si spanacul. Necesarul zilnic de vitamina C la copii variaza intre 35 si 75 mg / zi.

Vitamina D

La copii, rahitismul este tulburarea majora a avitaminozei D; alte manifestari care apar pe deficit de vitamina D sunt: osteopatia de carenta, tetania, spasmofilia, aparitia cariilor si decalcifierea oaselor.

Necesarul zilnic de vitamina D (calciferol) la bebelusul hranit natural variaza intre 100 si 400 u.i. / zi.

Bebelusii care sunt hraniti cu formule de lapte imbogatite cu aceasta vitamina necesita suplimentare redusa, deoarece acestea furnizeaza necesarul de vitamina D. La copilul mare, necesarul de vitamina D poate fi furnizat doar de dieta. Aceasta trebuie sa fie bogata in: peste, ficat, galbenus de ou, unt, lapte. In plus, copiii trebuie expusi cu moderatie si protejati de soare, pentru a fi favorizata fotosinteza vitaminelor D. Necesarul zilnic de vitamina D la copilul mare variaza intre 400 si 800 u.i. / zi.

Vitamina K

Aceasta este o substanta responsabila de coagularea sanguina. Bebelusii au nivele scazute de viatmina K, deoarece aceasta nu poate avea pasaj placentar, iar copilul nu are suficiente bacterii intestinale care sa produca propria vitamina K. Imediat dupa nastere, copiilor li se administreaza o doza injectabila de vitamina K, pentru a preveni aparitia hemoragiilor.

eva.ro